Societatea romaneasca, democratica, deschisa si libera este caracterizata de eforturi speciale în doua directii de baza:

• aliniere legislativa la reglementarile internationale;
• implementarea legislatiei în contextul mentalitatii si experientei existente.

Constitutia Romaniei are o referire distincta la persoana cu handicap. Citam astfel:
Art. 46 Protectia persoanelor handicapate

Persoanele handicapate se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învatamânt, de instruire si de integrare sociala a handicapatilor, respectând drepturile si îndatoririle ce revin parintilor si tutorilor.

In 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 53 privind protectia speciala a persoanelor handicapate, care a constituit un moment crucial pentru starea societatii românesti. Trebuie precizat ca în lege apareau în mod explicit: egalitatea sanselor, alternativa unor forme de protectie neinstitutionalizate precum si notiunea de accesibilitate.

Masurile de protectie speciala prevazute în amintita lege aveau ca scop prevenirea, atenuarea si înlaturarea consecintelor profesionale, economice si sociale ale handicapatului, egalizarea sanselor prin asistenta medicala si educatie normala sau speciala a persoanelor handicapate, orientarea scolar-profesionala, calificarea, sprijinirea încadrarii în munca si integrarii sociale a persoanelor handicapate.

Citez : « Caile de acces în cladirile si locuintele publice, precum si ale unitatilor de ocrotire si asistenta sociala vor fi amenajate corespunzator, prin adaptare sau din constructie, astfel încât sa nu constituie bariere arhitecturale sau alte obstacole pentru persoanele handicapate ».
Din 1997 Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH) are o structura organizatorica bine definita, ca o retea, având în subordine inspectoratele de stat teritoriale si Institutul National de Studii si Strategii privind Problemele Persoanelor cu Handicap. Aceasta institutie coordoneaza metodologic urmatoarele unitati :

• Asociatia Nevazatorilor din România,
• Asociatia Surzilor din România,
• Caminele de batrâni,
• Caminele spital pentru copii cu handicap si caminele spital pentru copii cu handicap care functioneaza ca centre pilot zonale de asistenta speciala,
• Caminele spital pentru bolnavi cronici somatici si caminele spital pentru bolnavi cronici neuropsihici,
• Caminele spital pentru recuperarea neuropsihomotorie adulti, cu centrele de zi,
• Caminele spital pentru recuperarea neuropsihomotorie copii, cu centrele de zi si camine-atelier.

Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) este organul de specialitate al administratiei publice centrale, aflat în subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, care realizeaza coordonarea, îndrumarea si controlul activitatii de protectie a persoanelor cu handicap, precum si asigurarea integrarii sociale a acestora.
Atributiile ANPH :

• Elaboreaza strategia guvernamentala în domeniul protectiei persoanelor cu handicap, adulti si minori, în conformitate cu principiile si normele internationale;
• Initiaza, elaboreaza si avizeaza actele normative din domeniul protectiei persoanelor cu handicap;
• Actioneaza pentru promovarea alternativelor de tip familial la protectia institutionalizata a persoanelor cu handicap, prin dezvoltarea si diversificarea serviciilor de recuperare si reintegrare ambulatorii;
• Analizeaza factorii carentiali, generatori ai handicapului, si stabileste masurile adecvate de prevenire a aparitiei acestora;

Realizarea masurilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap prin acordarea drepturilor la domiciliu sau în institutiile de protectie speciala sunt prevazute în mod detaliat în Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.102 din 29 iunie 1999 care abroga Legea nr. 53/1992. Mai tarziu, in 2006, OUG 102 este abrogata de Legea 448, republicata in 2008, care este mult mai completa decat tot ce a fost anterior.

Dezavantajele pe care le au persoanele cu handicap privind accesul in mediu, trebuie sa-si aiba corespondenta in servicii medicale (protezare), sociale (de exemplu: amenajarea locuintei, a mijloacelor de transport), educative (adaptarea scolii si a salii de clasa, programe modulare, acces la sevicii de terapie si compensare), profesionale (adaptarea locului de munca).

DREPTURILE PERSOANELOR CU HANDICAP
Mediul social, neadaptat deficientelor persoanelor cu dizabilitati, senzoriale, psihice sau mentale, impiedicand total sau limitind accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali sau culturali proprii, necesita masuri de transformare si adaptare in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale.

In conformitate cu “regulile standard” privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap, elaborate de catre organizatia Natiunilor Unite termenul de handicap avea acceptiunea de “pierdere sau limitare a sanselor de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membrii ai societatii”.
Definitia termenului dizabilitate este data in Legea 448, in felul urmator : termenul generic pentru afectari/ deficiente, limitari de activitate si restrictii de participare, definite conform Clasificarii Intrenationale a Functionarii, Dezabilitatii si Sanatatii, aprobata si adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si care releva aspectul negativ al interactiunii individ-context.

Analizand cei doi termeni atragem atentia ca limitarile functionale cauzate de disfunctionalitati fizice, intelectuale sau senzoriale, de conditiile de sanatate sau de boli mintale nu se confunda cu handicapul.
Dizabilitatea consta in pierderea sau limitarea sanselor de a participa in mod egal si activ la viata comunitatii, situatie in care autoritatile statului impreuna cu toate organizatiile de profil, guvernamentale sau neguvernamentale, au datoria de a face tot ce le sta in putinta pentru adaptarea mediului de viata al acestor persoane la necesitatile lor.

Accesibilitati pentru persoane cu dizabilitati
Un rol important in procesul de egalizare a sanselor il are crearea accesibilitatilor in mediul inconjurator fizic.
Aceasta presupune inlaturarea obstacolelor care impiedica miscarea libera in mediul ambient si accesibilizarea diverselor zone ale societatii cum ar fi:

• spatiile de locuit,
• institutiile publice,
• serviciile de transport public,
• mijloacele de transport,
• strazile,

In conformitate cu prevederile Legii 448/ 2006 cladirile institutiilor publice , ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuintele construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun, telefoanele publice precum si caile de acces vor fi amenajate astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap, dupa cum urmeaza :

Articolul 19: In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap in unitatile si institutiile de invatamant, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice : Alineatul h) : Sa asigure accesul in unitatile si institutiile de ingvatamant.

Articolul 21 – Alineatul 1: Autorităţile competente ale administraţiei publice au obligaţia să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber

Articolul 22: Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice in vederea asigurarii transportului in comun al persoanelor cu handicap : Alineatul a : Sa achizitioneze mijloace de transport in comun, adaptate necesitatilor persoanelor cu dizabilitati.

Articolul 61: In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si comunicational, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice: Alineatul a: Sa promoveze si sa implementeze conceptul “Acces pentru toti”, pentru a impiedica crearea de noi bariere si aparitia unor noi surse de discriminare. Alineatul g: Sa proiecteze si sa deruleze, in colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de constientizare asupra acesteia.

Articolul 62 – Alineatul 1: Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Alineatul 2: Clădirile de patrimoniu şi cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale în domeniu. Alineatul 3: Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz. Alineatul 4: Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să includă reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrărilor de construcţie ori de adaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

Articolul 63. – Alineatul 1: Autorităţile prevăzute de lege au obligaţia să elibereze autorizaţia de construcţie pentru clădirile de utilitate publică numai în condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Alineatul 2: Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru clădirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, de reabilitare, de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din fonduri publice. Alineatul 3: Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se face şi în condiţiile când nu se realizează lucrările prevăzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora..

Trebuie retinut ca potrivit acestei legi :

1 Pâna la data de 31 decembrie 2010 toate mijloacele de transport in comun si spatiile de interes public trebuie adaptate accesului neîngradit al persoanelor cu handicap ! (Articolul 64)
2 Cladirile de locuit construite din fonduri publice (locuinte sociale) sau cladirile de locuit consolidate, reabilitate sau extinse din fonduri publice, pot fi accesibilizate din fondurile publice, la solicitarea locatarilor cu dizabilitati ! (Articolul 63)
3 Cladirile de interes public, care nu au fost accesibilizate pentru ca sunt de patrimoniu (teatre, muzee, opera, sali de expozitie, filarmonica, primarie, etc), pot fi accesibilizate cu respectarea NP-051 (Articolul 21 si 63)
4 Persoanele cu dizabilitati, nu sunt persoane de mana a doua si in consecinta nu trebuie sa admita amenajarea cailor de acces prin locuri dosite, solutii de accesibilizare ce impieteaza asupra demnitatii ! (Articolul 61)
5. Caile de acces, adaptate persoanelor cu dizabilitati, trebuie semnalizate vizibil, tactil si sonor ! (Articolul 64)